Story of my life: scriu intotdeauna la mult timp dupa ce se intampla ceva. De aceea cronologia pentru mine e o lupta pierduta. Please bear with me. Dar asa cum se spune pe aici, Indian time is oblivious of punctuality.
A trecut mai bine de un an de cand sunt Mumbaikera cu acte in regula. Sentimentul de respingere, teama, confuzie s-a atenuat in timp. I still hate the traffic and the pollution but dear God, ce poate fi mai incitant decat sa descoperi cat de diferiti suntem si totusi, cat de asemanatori? Toti cunoscutii mei stiu ca am vrut sa iau primul avion acasa. Nu-mi e rusine sa recunosc. A fost prima mea lectie despre diaspora, subiectul meu de studiu pentru care am si emigrat. Mumbai cu tot ce inseamna el a fost cel mai dur profesor. M-a zgaltait, m-a paruit si m-a palmuit. A sters cu mine pe jos. Si trebuie sa stiti ca strazile pot fi nu tocmai curate. Ce vad si simt acum? Destule. Vad acelasi flux si reflux de oameni (daca v-ati plans vreodata ca Bucurestiul e aglomerat, better think twice and be thankful.
De atunci s-au intamplat atatea. Am calatorit in..vkbn
... Scuzati. In acest punct am pierdut batalia cu somnul azi noapte. Dar sa revin. Am calatorit intr-un an mai mult decat in ultimii zece si mai bine. Nimic extraordinar. Insa am reusit sa trec prin atatea faze si emotii, sa imi deschid sufletul si apoi sa regret, sa ranesc din vorbe si sa regret iar, sa nu fac nimic si sa fiu fericita, sa inghit in sec, sa rad in hohote, sa imbratisez cu toata dragostea, sa plang, sa mor si sa revin printre ai nostri.
Daca vreodata ai crezut ca te cunosti mai bine decat oricine, incearca sa renunti la tot ce stiai si sa pleci undeva Unde nimeni nu te cunoaste si unde nu cunosti pe nimeni.
Sorry guys, sleep just &++hh&&&++&hits again I might post a video song
Good night! Sweet dreams
A trecut mai bine de un an de cand sunt Mumbaikera cu acte in regula. Sentimentul de respingere, teama, confuzie s-a atenuat in timp. I still hate the traffic and the pollution but dear God, ce poate fi mai incitant decat sa descoperi cat de diferiti suntem si totusi, cat de asemanatori? Toti cunoscutii mei stiu ca am vrut sa iau primul avion acasa. Nu-mi e rusine sa recunosc. A fost prima mea lectie despre diaspora, subiectul meu de studiu pentru care am si emigrat. Mumbai cu tot ce inseamna el a fost cel mai dur profesor. M-a zgaltait, m-a paruit si m-a palmuit. A sters cu mine pe jos. Si trebuie sa stiti ca strazile pot fi nu tocmai curate. Ce vad si simt acum? Destule. Vad acelasi flux si reflux de oameni (daca v-ati plans vreodata ca Bucurestiul e aglomerat, better think twice and be thankful.
De atunci s-au intamplat atatea. Am calatorit in..vkbn
... Scuzati. In acest punct am pierdut batalia cu somnul azi noapte. Dar sa revin. Am calatorit intr-un an mai mult decat in ultimii zece si mai bine. Nimic extraordinar. Insa am reusit sa trec prin atatea faze si emotii, sa imi deschid sufletul si apoi sa regret, sa ranesc din vorbe si sa regret iar, sa nu fac nimic si sa fiu fericita, sa inghit in sec, sa rad in hohote, sa imbratisez cu toata dragostea, sa plang, sa mor si sa revin printre ai nostri.
Daca vreodata ai crezut ca te cunosti mai bine decat oricine, incearca sa renunti la tot ce stiai si sa pleci undeva Unde nimeni nu te cunoaste si unde nu cunosti pe nimeni.
Sorry guys, sleep just &++hh&&&++&hits again I might post a video song
Good night! Sweet dreams
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu